- continuitáte
- s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. continuitäţii; pl. continuitäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
continuitáte
Look at other dictionaries:
continuitate — CONTINUITÁTE, continuităţi, s.f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [pr.: nu i ] – Din fr. continuité, lat. continuitas, atis. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Continuitate ≠ discontinuitate Trimis de… … Dicționar Român
discontinuitate — DISCONTINUITÁTE, discontinuităţi, s.f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spaţiu; intermitenţă. ♦ (mat., fiz.) Variaţie bruscă şi în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta,… … Dicționar Român
discontinuu — DISCONTÍNUU, UĂ, discontinui, ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [pr.: nu u] – Din fr. discontinu, lat. disconnuus. Trimis de LauraGellner, 02.10.2008. Sursa: DEX 98 Discontinuu ≠ continuu, încontinuu Trimis de siveco,… … Dicționar Român
intermitenţă — INTERMITÉNŢĂ, intermitenţe, s.f. Întrerupere, lipsă de continuitate în desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. ♢ loc. adv. Cu intermitenţă = în mod intermitent. – Din fr. intermittence. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa … Dicționar Român
soluţie — SOLÚŢIE, soluţii, s.f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii. 2. Operaţie mintală care, analizând o pluralitate, o… … Dicționar Român
continuu — CONTÍNUU, UĂ, continui, ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ♢ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (lingv.; despre consoane; şi substantivat, f.)… … Dicționar Român
relaţie — RELÁŢIE, relaţii, s.f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însuşirile acestora. ♦ (În logica matematică) Conexiune între doi sau mai mulţi termeni (în mulţimea perechilor ordonate de elemente ale unei… … Dicționar Român
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
răzleţ — RĂZLÉŢ, EÁŢĂ, răzleţi, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din… … Dicționar Român
sporadic — SPORÁDIC, Ă, sporadici, ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanţat, rar; împrăştiat, dispersat, răzleţ, izolat; întâmplător. – Din fr. sporadique. Trimis de… … Dicționar Român
